Blogu` lu` Catalin

linii, curbe si pitici

a plecat …

A plecat …

Timp de 4 ani mi-a fost ca un copil … si acum nu mai e.

Tot ce sper e ca acum alearga dupa fluturi pe campii inflorite …

January 25, 2009 By: Catalin Categorie: diverse

16 Comments to “a plecat …”


  1. ….. imi pare sincer rau …. :(( daaa, il si “vad” alergand fericit “dupa fluturi pe campii inflorite” …. life goes on …. cu momente fericite dar si cu momente triste … o lacrima se incapataneaza sa se rostogoleasca pe obraz ….. apropo, poza este minunata …

    1
  2. …in urma cu 12 ani ….
    …si cerul plangea! lord, catelul meu drag, a plecat …cu lacrimi in ochi…in raiul lui, unde ,cred ca e fericit!si nu-l mai doare nimic,nici macar,acea operatie inutila care speram sa-l faca bine…
    ….au trecut 12 ani…si parca a fost ieri…si acum plang ca si ieri si maine voi plange ca azi…
    ..si trecem…
    te inteleg si o lacrima e si pentru el!

    2
  3. Eu care am 5 pisicute si toate in afara de prima , sunt culese de cand erau fara ochi de la container, stiu ce e in sufletul tau.Prima mea pisica a implinit 10 ani si stiu ca…. va veni ….o vreme!Sa te mangaie faptul ca te-ai bucurat de sufletel si el de tine atata cat s-a putut, in rest…voia Domnului!Toate sunt randuite de sus.Probabil ca o alta inimioara te asteapta asa ca…nu ezita , uita-te pe strada si un alt suflet te va alege.Fruntea sus …sufletel a fost fericit cu asa stapan ,iar acolo unde e fericirea e la ea acasa ! Fara lacrimi , de sus te priveste…

    3
  4. O sa ii duci dorul . Eu am un motanel foarte dragut si sufar odata cu el de aceea te inteleg. O sa gasesti tu alta sursa de alinare.

    4
  5. Imi pare rau pentru pierderea ta,cred ca stiu ce simti.Am avut un papagal micut, vreme de 13 ani si atat de mult m-am obisnuit cu el ca mi-am luat altul in momentul in care a murit,iar acesta este atat de iubitor incat simt ca in el s-a transferat dragostea celui care a murit.Cred ca un alt sufletel te steapta undeva sa-i oferi dragostea ta.Cred ca ai un suflet prea bun ca sa-l lasi inchis de tristete.CURAJ!

    5
  6. Intamplarea face sa fim tizi(Catalin)si sa am si eu o pisica pe care o indragesc mult!Cea mai buna alinare e sa adopti repejor o alta pisicuta(pe la mine pe la bloc sunt vreo doua )!
    Toate cele bune !

    6
  7. imi pare ffffff rau de pierderea ta… eu am pierdut in decembrie 2007 o pisica si am suferit f tare, am iubit.o enorm, mai mult decat as putea iubi un barbat…nu m.am consolat nici acum, dar am o alta pisicutza, pe care o iubesc si, cu timpul, toate trec…e dureros, dar e experienta prin care tr sa treci, poate o lectie…cine stie… inca odata, imi pare f rau

    7
  8. acum multi ani am avut un pisoi pe care il spalam si il uscam pe usa cuptorului de la aragaz, in prosop!
    a crescut , s-a facut un motan mandru care deschidea clanta cu laba, statea tolanit intre caini carora le impunea respect, conducea musafirii pana la statia de autobuz, manca masline dupa ce le batea bine cu labele, manca placinta din mana mea standu-mi pe umar….manca si puii vecinilor de la parter care faceau imprudenta de a-i lasa la indemana lui, in balcon la parter, pana sa-i duca la curte….se ascundea de vecinii respectivi cand le auzea vocea…cand venea din plimbarile lui, uneori satul si mereu f. obosit, se intindea pe calorifer cat era de lung si de negru, numai ochii galbeni straluceau mijit… a plecat intr-o zi si nu l-am mai gasit- l-am cautat oriunde! nu l-am gasit nicaieri!am asteptat sa se intoarca…speram sa aiba si el o aventura… nu s-a intors niciodata…
    am hotarat intr-un tarziu ca l-a luat un vecin cu motocicleta lui la casa de la tara(era un vecin care se topea dupa Mitu nostru cel destept… sper sa fi fost asa!
    nu l-am inlocuit niciodata pentru ca intre timp a aparut baietelul nostru Daniel,care nu avea voie pe atunci cu animale…era alergic!acum nu mai e si sper ca odata sa-i pot oferi un prieten care sa-l iubeasca curat si fara interese omenesti
    cauta te rog un alt sufletel care are nevoie de tine! poate fi un pisoi,un catel sau un copil. sunt la fel de importanti si iti ofera bucuria de a darui pe care tu oricum o ai din plin! e prima oara cand povestesc cuiva despre Mitu si-ti multumesc ca ai impartasit cu noi trairile tale!

    8
  9. Catalin, din literatura de specialitate, despre perceptia animalelor, vei afla ce simturi dezvoltate au animalele in a “citi oamenii” in ai simti. Pisicuta ta, sigur cauta drumul spre casa dar, daca a mers pre departe… pisicile nu au simtul orientarii si al mirosului cum au cainii.
    Solutia este sa adopti alta pisica. Mie imi plac mult cateii (nu aia mari),cainii sunt mai destepti.

    9
  10. Merlin Wizard says:

    Din pacate stiu exact prin ce treci si ce simti. Si eu am pierdut un prieten drag acum 2 ani, in cel mai stupid mod posibil si singura solutie a fost sa adopt chiar in aceiasi zi un pisoi care imi tine tovarasie si-mi inveseleste zilele si acum si sper ca el sa fie mai norocos. A fost foarte greu dar daca nu-l adoptam pe Coditza atunci peste ceva timp nu cred ca mai faceam acest gest,nu cred ca mai eram in stare…

    10
  11. foarte frumoasa poza, parca a strans in ea toata durerea despartiri

    11
  12. plang si iti scriu ca acum 2 saptamani a plecat de langa mine cu o parte din sufletul meu -Marty-bravul meu lup care m-a inteles si iubit mai bine ca oricine ;inca nu m-am obisnuit cu ideea ca nu mai e;ma intreb daca ma voi putea gandi vreo data la el fara sa plang;el a plans mult inainte sa plece de langa noi;noi nu ne putem opri acum din plans…..;dar mi-a ramas Mita-identica cu cel din poza ta;chiar m-a socat asemanarea;ce-a fost nu se mai intoarce…asta e sigur…incearca sa-ti faci alt prieten;sa adopti un alt suflet care sigur are nevoie de tine…te va ajuta mult ; curaj si tarie sufleteasca sa-ti dea bunul Dumnezeu!

    12
  13. intr-o seara ploua…cu galeata
    motanul meu iubit pe nume Kitz_ avea obiceiul sa sara pe geam si sa stea printre flori si frunze. dimineata se infiinta in fata dormitorului meu si ma trezea la aceeasi ora -7.00 cum stam la parter , era simplu sa-l chem acasa…asta s-a intimplat incontinuu timp de 4 ani – era febletea mea si il gasisem in mijlocul unei intersectii infernale lasat sa moara , de o bestie cu chip de om…
    era simpatic si jucaus apropiat de toti ai casei , insa cu mine era ceva special – pur si simplu cind ma auzea ,vibra si ma cauta prin toata casa miorlaind ca un tigru.
    in acea seara fatidica de octombrie , cum stiam ca pe ploaie nu iese si ca doar admira peisajul , am deschis larg geamul….
    il mai astept si acum dupa 5 luni si sper sa vina acasa , dar ma rog ca macar sa fie la un om bun care sa-l merite , daca l-a luat , fiindca altfel ar fi fost si acum in fata geamului meu miorlaind…
    o lacrima pentru el si pentru motanelul tau , din tot sufletul

    13
  14. ivanus paulina says:

    Imi pare rau sa aud… dar pisicelele au 9 vieti. intr-o buna zi ea se va intoarce intr-o alta blanitza probabil. Ai sa vezi…iar daca nu, inseamna ca sunt multi fluturi pe campiile unde alearga ea.
    Esti minunat, tu!

    14
  15. dar ce-a patit?

    15
  16. ai eu am avut si am inca animalute.
    pe unele dintre ele le-am pierdut intocmai tie,deci cunosc sentimentul.
    imi pare sincer rau!

    16


Tu ce parere ai?