confessions of a shopaholic

Am vazut si filmul, insa sincer nu-mi mai amintesc despre ce era vorba.

De obicei sunt un control freak cand e vorba de bani si achizitii, analizez problema zile in sir, pana ajung in general la concluzia ca nu-mi trebuie acel lucru. Nu-mi place sa arunc banii pe haine scumpe, nu-mi plac localurile de fite.

Uneori insa, in momente de astea reactionez impulsiv, imi doresc ceva, si desi constientizez ca nu-mi este absolut necesar apas grabit pe ‘cumpara acum’. Partea nasoala e ca bucuria de moment pe care probabil mizez in subconstient nu apare, nu a aparut niciodata, dar totusi insist.

Dupa ce trec momentele, ajung uneori  sa regret, sa ma gandesc cate altele as fi putut face cu acei bani, dar e prea tarziu.

Nu o sa regret insa niciodata banii dati pe calatorii, pe carti, pe un film bun, pe o bere cu un prieten, pe un zambet , sunt lucruri simple care au un pret foarte mic comparativ cu valoarea lor.

E 4AM si acum cateva secunde mi-a zis fratemiu – discutand despre ceva care nu se lega de subiect – : ”fain ci faci tu acilea, bagi bani in experiente si nu in obecte care sa putrezeasca’.

Trist e cand amintirea experientelor incepe sa putrezeasca.

2 thoughts on “confessions of a shopaholic”

  1. Iar am ajuns in butoiul cu melancolie? Parca-parca scosesem un pic capul… :) Come on, amintirile nu putrezesc, bune sau rele raman cu noi si sunt parte din bagajul cu care calatorim prin viata asta. E drept, memoria indulceste experientele triste de-a lungul anilor, probabil trebuie sa-ti dai timp ca ranile proaspete sa se vindece si sa ajungi mai aproape de punctul acela…

    A virtual hug for you :)

Leave a Reply to Livia Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *