Intre film si realitate

Citeam ieri un articol de pe Hotnews  in care o domnisoara foarte suparata ca este ‘sclava sistemului” muncind zilnic la un birou, s-a hotarat impotriva tuturor sa-si dea demisia de la locul de munca bine platit, si sa inceapa a calatori prin lume, sa lucreze in baruri si sa doarma pe canapelele amicilor de pe internet. ( este exact inceputul “Visului American” de care incearca sa scape )

Unele argumente sunt partial adevarate, suntem constransi de niste stereotipuri care ne-au fost adanc implantate  in minte de mici: trebuie sa cresti, sa faci o facultate, sa-ti cumperi casa ta, sa te casatoresti,  sa faci un copil,  etc. Ceea ce nu e in mod neaparat rau, insa unii fug de acestea si nu fac diferenta intre ce e in filme si realitate, fiindu-le induse alte stereotipuri.

Tot mai multe filme promoveaza un stil de viata in ultima vreme, in care trebuie sa cheltui toti banii, sa renunti la tot pentru a te regasi, si la sfarsit sa-ti dai seama ca erai tot timpul acolo.

In tot mai multe filme, se intampla ca o persoana casatorita sau chiar inainte de a o face, descopera ca de fapt nu asta vrea, de obicei influentata de o persoana aparuta brusc in viata ei.  Ce nu arata insa filmele astea este viata cuplului nou format dupa inca o perioada de timp.

In toate filmele de acest gen, un proaspat ajuns intr-un oras isi gaseste imediat de lucru la un restaurant/bar dragut cu care isi plateste chiria, isi face un numar de prieteni (de preferat foarte influenti), iar in foarte scurt timp isi gaseste jobul care l-a visat tot timpul, unde chiar ii place ceea ce face si primeste mai multi bani decat isi dorea. Intre timp nu intarzie sa apara si Mr/Ms. “Right”.

As vrea sa vad din cand in cand si filme in care personajele si-o iau urat de tot,  negasindu-si de lucru, fiind dati afara de peste tot, ajungand sa doarma in gari, etc, pentru a vedea care poate fi deznodamandul alternativ al unor initiative de acest gen.  Astfel s-ar promova poate ceva mai mult si maturitatea.

Sa nu se inteleaga ca am ceva cu filmele de acest gen. Chiar imi plac comediile romantice, si nu am nimic cu finalurile fericite.

Eu cred ca e normal sa visezi, si sa iei orice decizie,  dar  atata timp cat ai picioarele adanc infipte in realitate.

P.S.  Nu prea  imi amintesc  multe titluri tocmai din cauza numarului lor,  insa unul mi-a ramas adanc intiparit:  Eat Pray Love

4 thoughts on “Intre film si realitate”

  1. În primul rând hello!
    În al doilea rând… se fac filme cât se poate de reale. Acelea însă nu sunt de box-office, nu au un buget imens şi nu sunt atât de promovate. Dacă vei căuta mai bine vei găsi.
    Numai bine!

    1. Deci in principiu nu exista decat pentru cei care le cauta intens.
      Iar cei care le cauta cred ca deja au cultura generala necesara pentru a nu fi influentati de primele.
      Poti sa-mi dai te rog niste exemple?

  2. Da, exact la asta ma gandeam eu zilele trecute uitandu-ma la un film, american fireste, erau povestile mai multor oameni si cumva toate se terminau frumos si totul se potrivea perfect si ma intrebam unde sunt si povestile rupte din realitate, caci nu pot sa cred ca realitatea asta urata este doar a noastra, a romanilor. Au si ei dramele lor, pe care insa se pricep atat de bine sa le ascunda lasand la vedere doar faptul ca e suficient sa-ti doresti, ca o sa ti se si implineasca. Din pacate, doar dorinta si vointa nu sunt de ajuns. Poate un dram de noroc, cat sa fii la locul si momentul potrivit si sa prinzi trenul ala care iti schimba destinul, ar conta mai mult decat sa ai talent, sa fii inteligent, de bun simt si cu un caracter integru, adica OM. Si ce daca ai simtul realitatii si te zbati din greu sa demonstrezi ceva daca tot nu te vede cine trebuie sa te vada? In privinta vietii cuplurilor dupa un timp, cu riscul ca o sa ti se para dur fiindca nefiind casatorit inca idealizezi institutia casatoriei, iti spun doar atat. Daca n-ai simtul umorului (noroc insa ca-l ai) si nu stai bine cu capul e greu sa tii pe linia de plutire o relatie in conditiile in care esti hartuit in fiecare zi de mizerii fel de fel, intre care si lipsa unui loc de munca, implicit a banilor macar pt. strictul necesar s.a.m.d. Este un test de rezistenta pe care f. putini reusesc sa-l treaca astazi, dar …se poate, iti spun sigur. Cu putina imaginatie si multa incredere si cu abilitatea de a vedea si partea frumoasa a lucrurilor, se poate. Nu ma-ndoiesc insa ca tie n-o sa-ti fie prea greu sa faci asta.

Leave a Reply to Catalin Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *