Vorbeam ieri cu o colega despre un concert pe malul marii – nu e neaparat genul de muzica preferat insa ma tenteaza – mi-a amintit insa de un concert la care am fost acum 13 ani.

Am iesit in parcare, m-am asezat pe un gard si au inceput sa-mi revina amintirile.

Era 1999 , eram cu niste prieteni intr-o tabara la 10km de Botosani. Stiam ca va fi o eclipsa totala de soare pe 11 august. Pe 10 august cu doar o zi inainte am observat ca zona de nord nu oferea posibilitatea observarii. Stiam pe cineva in Ramnicu Valcea, pe unde trecea centrul benzii cu maximul eclipsei, insa nu aveam nici o sansa sa ajungem in timp util, asa ca,  cu doar doua ore inainte de plecare trenului am hotarat sa mergem la Bucuresti (impulsul a fost dat si de faptul ca urmatoarea vizibila din Romania va fi prin 2300). Nu aveam nici haine la noi, bani nu mai tin minte, nu mai retin nici cum am ajuns in Botosani, insa am urcat in tren imbracat cu o pereche de pantaloni atat scurti care le-ar da ceata celor purtati  de donshoarele din ziua de azi, un tricou, si altul in rucsac, si foarte putini bani in buzunar :)

Am plecat impreuna cu un prieten, la fel de pregatit, si am ajuns in Bucuresti infrigurati pe la 5 dimineata, ne-am invartit prin oras de nebuni iar pe la ora 2 am ajuns intr-o piata (chiar nu le mai stiu) unde cei de la ProTv transmiteau in direct o prezentare de moda (Janine sau asa ceva). Acolo am urmarit eclipsa acompaniata de muzica electronica, combinatia mi-a facut pielea de gaina, nu tin minte sa fi avut ochelari sau altceva de protectie insa am supravietuit.

Ne-am intalnit apoi intr-un parc cu doua fete de le-am cunoscut cu un an inainte, in aceiasi tabara, am stat un pic de vorba, dar normal ca nu mai avea acelasi farmec:). Apoi am fost in alta piata unde era un concert cu Suie Paparude, si ne-am speriat cum aruncau tembelii cu toate cele pe acolo, cea mai ciudata fiind o clanta de usa, iar cand am vazut cum se maseaza jandarmii pe la intrari am hotarat ca e timpu sa o intindem.

In drum spre casa, pe la Adjud am descoperit ca ni se dadusera locuri doar pana acolo, asa ca am petrecut restul drumului pe hol, in picioare, inghetati de frig :)

Ce legatura are povestea asta cu titlul? E simplu, am calatorit destul de mult de atunci, lunile astea cu atat mai mult, insa niciodata nu cred ca am simtit ceea ce am simtit atunci. Inaintam in varsta si incetam sa ne mai bucuram ca niste copii de tot ce ni se intampla, totul devine serios, calculat.

Nu stiu daca a zis cineva asta dar imi rasuna in cap de vreo luna “Vine un timp cand cei tineri trebuie sa se maturizeze, iar cei maturi sa redevina copii”. Asta am de gand sa fac, sper sa si reusesc (acu tre sa vad in ce categorie ma incadrez).