Mi s-a parut un film departe de scenariile hollywoodiene , cred ca mai degraba il faceau documentar. Totul pare real in film, dialogurile, certurile, intamplarile, nimic nu este perfect, de la un sarut fugar la o sinucidere stupida.
Ca idee in film sunt prezentate cateva zile din viata unor politisti de la protectia copilului, cu momentele bune si rele, cu actiunile lor, cu bucuria incheierii cu success a altora.
Inevitabil, fiind un film francez, a fost si un episod legat de copiii romani, dar a fost cat de cat onorabil.
A fost un film real, emotional dar mai presus de toate disturbing. Nu regret ca l-am vazut, insa nu stiu cat de bine mi-a facut in dispozitia de fata si singur in cinematograf :)