Una calda, Una rece

Se plangea lumea ca nu mai scriu, iata ca azi o fac de 2 ori.

Ma intorc de la licenta la birou, rezolv o problema aparuta intre timp, vine seful si zice ca trebuie sa vorbim.

Ajuns in biroul lui imi zice:

Mi-a displacut profund faptul ca m-ai anuntat duminica dimineata ca nu vii luni la birou, si nu vad decat 3 solutii :

  1. Sa incheiem colaborarea acum
  2. Sa ramai perioada de preaviz
  3. Sa ne mai gandim – dupa o perioada (?!)

Am ales varianta 1 (In primul rand datorita motivatiei ‘problemei’ si apoi datorita faptului ca eram si eu nemultumit de activitatea de acolo, neprofesionala, si de atmosfera din birou).

Asadar sunt din nou ‘liber de contract’

Pace,

Catalin

3 thoughts on “Una calda, Una rece”

  1. Pace si tie! N-as putea spune ca dezaprob ce ai facut, dimpotriva te felicit! Ai avut exact atitudinea pe care trebuia sa o ai si pe care ma asteptam sa o ai. Deci…te-am “citit” bine. Nici nu-ti inchipui cata placere imi face sa vad ca inca mai exista”oameni”. Din pacate cei ca tine sau ca mine sunt asa cum am mai spus ”pe cale de disparitie”. Traim intr-o tara de submisivi si de oportunisti si-n care sunt promovati prostii cu tupeu, de unde profesionalism? Nu vreau sa te descurajez, nici vorba, mi-e teama insa ca oriunde te vei angaja, vei avea cam aceleasi ”surprize”, daca nu te-ai lamurit deja. Cauti satisfactie personala si profesionala la locul de munca? N-o sa vezi aici, poate in alta parte…daca ma intelegi. Pacat, mare pacat ca oamenii ca tine nu sunt apreciati, sincer, ma doare sufletul cand ma gandesc la tineretea voastra irosita pe…nimic. Ce pot sa-ti spun decat sa nu-ti pierzi speranta pt. nimic in lume, important este ca stii ca meriti ceva mai bun si cu siguranta, cu ajutorul lui Dumnezeu, vei primi mai devreme sau mai tarziu.

  2. Felicitări pentru decizia luată! Din scurta descriere a conversaţiei, “patronul” era clar cineva care nu merita să te aibă prin preajmă. Mai bine că ai tăiat legăturile acum, decât să stai să tărăgănezi până când va fi prea târziu. Vorbesc şi din propria experienţă, singura diferenţă fiind că eu am plecat voluntar de acolo… Demisia să trăiască! Nu de alta, dar uneori neuronii şi sănătatea sunt mai importanţi decât “plata contribuţiilor la stat”.
    Succes pe viitor!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *