Ipocrizia

Este unul din lucrurile pe care le urasc cel mai mult in lumea asta. E clar ca toti suntem mai mult sau mai putin  ipocriti ,  dar sentimentul e amplificat  cand are loc la nivel inalt.

In urma cu  8 ani USA atacau Irakul, motivele: arme de distrugere in masa, si crimele asupra populatiei (era vorba de cateva mii de persoane).
Dupa 8 ani,nu s-a gasit nici o arma, iar conform wikipedia au murit aproximativ 150.000 oameni si costurile pentru bugetul american a fost de aproximativ 3 trilioane USD.

Ma intreb cate se puteau face cu acei bani, cand se discuta despre costurile refacerii Japoniei dupa dezastrul din martie, undeva pe la 200 miliarde.

Dupa exact 8 ani, fortele ‘democratice’ ataca din nou o tara araba, de data aceasta Libia.  Motivatia, Gaddafi ataca civilii. Un civil cu o arma in mana mai poate fi considerat civil? Ma surprinde de asemenea cat de repede se dezvolta tehnologic acesti civili: Acum cateva saptamani protestau ‘pasnic’ , iar acum au avioane (tocmai si-au doborat unul singuri), tancuri, tot felul de armament greu.  Conducatorul rebelilor este fostul ministru de justitie al lui Gaddafi care brusc a prins dor de democratie.

Capul de afis este presedintele francez , care pana acum vreun an isi facea poze zambitoare cu prietenul Gaddafi, acum vreo 3 ani l-a lasat sa-si puna cortul si camilele in Paris, acum brusc a realizat este rau (ciudat e ca a devenit rau  dupa ce acesta a spus ca toate contractele legate de resursele Libiei vor fi indreptate spre tarile din Est – Rusia, China, etc. )

Americanii sunt foarte suparati pe dictatori, in Bahrain si Yemen sunt de asemenea revolte, mai mult sau mai putin violente. Insa acolo este bine, doar sunt aliatii lor. In Bahrain au stationata flota a 5-a, iar cei din Yemen in principiu le sunt aliati in lupta contra al-Qaeda

Emiratele Arabe Unite participa la atacurile de acum din Libia , pe motivul ca dictatorul trebuie sa plece, insa la ei se conduce din tata in fiu de la fondarea regatului.

Exemplele pot continua , insa deja m-am lungit cu subiectul.

Sa nu inteleaga cineva ca sunt de acord cu dictatura (cu toate ca in unele cazuri se dovedeste a fi singura solutie) insa cred ca in Libia se lupta rau cu rau, nu “rebelii” sunt buni si Gaddafi e dracu :) , iar solutia vestica nu prea se potriveste, vezi ‘democratia’ din Afganistan si Irak, dupa atata razboi.

 

One thought on “Ipocrizia”

  1. Nu stiu daca ar trebui sa comentez fiindca lucrurile astea depasesc puterea mea de intelegere. Eu sunt pacifista convinsa si sunt de parere ca nu exista conflict care sa nu poata fi rezolvat pe cale amiabila, sigur, daca am vrea sa ne lasam ambitiile deoparte. Adesea m-am intrebat de ce trebuie sa se ajunga la razboi, ce nu ne mai ajunge, ce avem de-mpartit de fapt? E loc sub soare pt. toata lumea. De ce suntem atat de teritoriali si atat de rai, de ce trebuie sa ne purtam ca niste babuini? De multe ori ma gandesc ca atat ”raiul” cat si ”iadul” se afla in noi, aici pe Pamant si nu pe…lumea cealalta. Daca suntem ipocriti? Putin spus, suntem rai, rai de tot.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *